Femeia mergea liniştită, păşind agale şi lipsită de griji. Noaptea, deşi puţin mai rece ca de obicei, era totuşi plăcută. O adiere caldă de vânt ce îi răsfiră părul, o duse cu gândul la o întâmplare plăcută şi o făcu să zâmbească. Încă puţin şi va ajunge acasă, încheind astfel o nouă zi.
Strada era pustie. Ici şi colo câte un felinar abia reuşea să străpungă ceaţa şi întunericul, împrăştiind o lumină firavă, uşor timidă. Deodată, simţind un fior de teamă femeia deveni atentă. I se păru că auzise ceva în spatele ei şi încă destul de aproape, parcă erau câţiva paşi nu prea grăbiţi, ci mai degrabă furişaţi.
,,Hm, nu poate să mi se întâmple ceva tocmai mie, îşi zise. Cred că mi s-a părut. Oricum, sunt aproape de casă.”
Coti la dreapta, luând-o printr-un gang ce îi scurta drumul. Acesta era întunecat şi mirosea urât. Mizeriile aruncate acolo de-a lungul zilei, emanau tot felul de mirosuri, care mai de care mai neplăcute.
Brusc, auzi paşii repezi şi o respiraţie gâfâită chiar în spatele ei. Încercă să se întoarcă, dar o mâna îi încleştă mijlocul, iar alta îi astupă gura împiedicând-o să ţipe. Necunoscutul o sprijini cu spatele de peretele murdar al gangului, iar ca să îi taie orice elan de împotrivire îi trase un pumn în plină figură, ameţind-o. Femeia încercă să ţipe, dar tot ce se auzi, fu doar un geamăt profund. Simţi cum o mână urât mirositoare îi mângâie faţa şi coboară de-a lungul trupului, rupând tot ce îi ieşea în cale. Undeva, o sirenă de poliţie se auzi apropiindu-se salvatoare. Necunoscutul privi speriat în jur, apoi, scrâşnind din dinţi, repezi un picior în faţa femei şi o luă la fugă. Femeia încercă să se ridice, dar puterile o părăsiseră. Un tunet înfiorător sparse liniştea oraşului. Urmă un fulger, apoi picăturile de ploaie începură să se strivească de pavaj. Femeia era dezbrăcată, cu hainele rupte şi pline de mizeria gangului. Mai avu puterea să zâmbească. Scăpase. De data asta. Apoi leşină.
- 23 octombrie 1999 -